Andrei Beleanu (nume predestinat de project manager) îşi începea şi ziua aceea la fel ca oricare alta. Dimineaţa avea şedinţele scurte, de status sync, urmate de cele nesfârşit de lungi în a doua parte a zilei. Cu o zi înainte avusese probleme cu Zoom-ul şi ridicase un tichet colegilor de

Multă lume crede că să ai un bullshit job înseamnă cevă rău. De fapt nu este aşa; oamenii care au joburi de genul ăsta se bucură de nişte vieţi grozave: sunt plătiţi foarte bine, muncesc foarte puţin si se bucură de respectul celor din jur, pentru că nimeni nu ştie

Pentru noi, corporatiştii, partea cea mai dureroasă a Outlook-ului nu o reprezintă inboxul, căci cu zecile de mailuri zilnice am învăţat să trăim. Tristeţea adevărată vine din zona calendarului. Căsuţele alea colorate, lipite unele de altele ca zalele unui lanţ din cauza cărora abia croşetăm o ţigară sau o golire

Printre provocările pe care le-a adus munca de acasă se numără şi faptul că a eliminat cam tot ce ţine de comunicarea nonverbală şi paraverbală. Dacă înainte puteai în şedinţe doar să dai din cap aprobator şi seful să te vadă, sau să ridici din sprâncene a nedumerire şi gestul

Există multe talente pe care e bine să şi le dezvolte orice corporatist şi să le aibă ascunse sub mânecile cămăşii, ca nişte steluţe de ninja, pe care apoi să înceapă să le scoată la nevoie. Rând pe rând am tot discutat despre ele cu alte ocazii, acum însă vorbim

2:00 nimeni nu s-a conectat la şedinţă 2:02 cineva intră în şedinţă, dar iese imediat văzând ca e singur 2:06 toată lumea este prezentă, mai puţin persoana importantă 2:07 persoana importantă apare, îşi cere scuze pentru întârziere, si se plânge de lipsa unei agende pentru şedinţă 2:08 – 2:15 eforturi