AI PĂRERI?

Îţi place de noi şi vrei să ne spui asta? 
Sau, dimpotrivă, crezi că suntem vai de capul nostru şi ţii morţiş să ajungă treaba asta la urechile noastre? 
Indiferent ce vrei să ne transmiţi, o poţi face la adresa de mai jos:

contact@corporatzia.ro

URMĂREȘTE-NE ȘI PE FACEBOOK!

ABONEAZĂ-TE 

Introdu adresa de email şi alătură-te
corporatziei pentru a fi mereu
la curent cu cele mai noi articole
ABONARE
ABONARE
Formularul a fost expediat - îți mulțumesc.
Te rugăm să îndeplinești toate câmpurile obligatorii!
Colegul care zice mereu că îşi dă demisia

Colegul care zice mereu că îşi dă demisia

11 august 2021

În orice corporaţie sunt câţiva care, în fiecare zi, spun tuturor că îşi dau demisia. „Gata, frate, chiar nu se mai poate, eu plec”. Uneori o să îi auzi involuntar, pe terasă, într-o pauză de cafea, sau prin birou, dacă îţi mai dai jos şi tu căştile alea. Alteori chiar o să vină ei la tine şi o să îţi spună direct, ca într-o confesiune ultra mega intimă şi personală, că s-au hotărât să plece, că nu sunt bătaia de joc a nimănui.

 

Uită-te bine la ei, pentru că peste câţiva ani, oamenii ăştia vor deveni şefii tăi. Spoiler alert, şi scuze că îţi stric mirajul, dar genul ăsta de oameni nu pleacă nicăieri. Pleacă vreodată câinele din faţa măcelariei? Când dă de un os, îl roade până îşi toceşte dinţii. În schimb, e foarte important să prezinte altor câini, care dau târcoale aceleiaşi măcelării, cât de căcat e acolo, că nu merită să îţi pierzi vremea, că nu eşti apreciat la adevărata ta valoarea de blănos, şi că ai fi mult mai câştigat dacă te-ai căra în altă parte, aşa cum va face şi el imediat.   

 

Dacă eşti uşor impresionabil, vei face greşeala de a lua de bună lătrătura, şi vei începe tu însuţi să te gândeşti la demisie. Dar mare noroc pe capul tău că ai ajuns să citeşti acest articol, pentru că te scoatem din Matrix-ul corporatist, fără nici măcar o mentosană rosie. Esti gata, Neo? Nah fii atent, frăţică, ce se întâmplă de fapt şi cum de ajung ăştia şefi:

 

  • Cu cât îşi manifestă mai tare nemulţumirea pe la toate colţurile, dar niciodată într-un cadru oficial, cu atât le merge mai tare vorba că sunt niste revoluţionari, nişte miserupişti cu ditamai cohonesurile, cărora nu le ţâţâie curul pentru un fucking job. Restul colegilor îi vor vedea drept unii de-ai lor, şi când va fi vreodată nevoie să nominalizeze pe cineva pentru un rol de şef, ghici spre cine vor arăta cu degetul arătător, în timp ce actuala conducere va primi degetul mijlociu?

  • Când va ajunge şi la urechile şefilor toată gargara asta a lor, vor vedea în ea mai degrabă dovada unui spirit dezinhibat, franc, care spune lucrurilor pe nume, şi vor asimila toate astea unor skill-uri de leadership, pentru care se vor felicita reciproc că le-au identificat în colegul acesta. Ce înseamnă ochi de manager, băh băiatule, vede prin carne!

  • La prima evaluare anuală i se va propune în planul de carieră tatonarea unui rol de lead. Va refuza, bineînţeles, doar ca să lase loc de insistenţe din partea HR-ului, iar în cele din urmă va accepta, ca să scape odată de gura ălora.

  • Când se va constata că un proiect urmează să fie dat de gard, şi răzmeriţa e iminentă, fie din partea clientului, fie din partea echipei de implementare, colegul care îşi tot dă demisia zilnic, de câţiva ani încoace, va avea ocazia să fie el schimbarea pe care vrea să o vadă în corporaţie.

 

Alte articole